Alegeri…

Fericirea-i un lucru marunt…e o aripa care vibreaza.

Oare fericirea se imparte? Chiar trebuie sa cazi, ca sa poti urca? Si chiar sunt drumuri de pe care nu te mai poti intoarce? Pana la urma simplitatea raspunsului sta in alegeri, dar vine intrebarea “Ce pune totul in miscare?” Azi fericire…maine esti pierdut, confuz…in final cu un imens dor de ceva, esti nostalgic…Ciclul se reia. E ca o lumina care palpaie in diferite culori, dar stii si tu…trebuie sa plangi cand lumina moare.

Libertatea si iubirea sunt la poli opusi, dar cateodata mai ai iluzia ca macar pentru o scurta perioada de timp, ai putut sa le impaci.

Inceputuri

Libertatea…

Un scaun, un singur loc. Imi las mintea sa zboare odata cu privirea. Zgomotul tramvaiului in miscare se pierde pe masura ce un sunet curge linistitor in gandurile mele…cuvinte, idei, sentimente, se revarsa in mine, iar eu…eu incep sa gasesc  raspunsuri…

Oameni obositi, isi fac loc cu o grimasa de nemultumiti, dar nici unul nu pare ca vrea sa ma scoata din starea mea, iar sunetul…sunetul e inca acolo, ca o mica bucurie. Se intuneca, nimeni nu mai e agitat (efectele luminii?). Iar eu, incep sa vad cum in semiintunericul acela placut, fetele lor au o alta expresie mai calda…niste suflete… Becuri cu o lumina suparatoare, incep sa palpaie…iar lume obosita. Cerul e acum un albastru inchis, in unele locuri mai plumburiu.

Reflexia mea in geam…tresar…continui sa privesc…simt ca dispar undeva in interior, in timp ce o poza prinde contur. Ceea ce vad, nu sunt eu… Sunt undeva in amintire?…poza aceea traieste prezentul pentru mine. Aleg altfel…aleg sa privesc inspre mine si nu imaginea mea, aleg sa privesc inspre tine si nu imaginea ta…

Astfel, dupa tacere, au venit noi inceputuri, neasteptate, ce nu stiu inca unde ma vor duce, dar cu siguranta orizontul e altfel…