E o perioada mai speciala, sau cel putin o simt asa, pentru ca fiecare toamna e dificila… Iar asta e cu atat mai speciala, cu cat simt ca ma schimba.
Te-am visat azi noapte….pe tine, da, tu cel care nu vei citii niciodata aceste randuri. N-a fost un vis de bun augur, a fost mai degraba un cosmar, in care sufeream amandoi, dar nu unul pentru celalalt, ci pentru lumea asta care se schimba, care pe zi ce trece e tot mai marunta. Cu toate astea, as fii preferat sa nu ma trezesc, sa ramanem amandoi in mintea mea, in visul acela in care intr-un final n-am putut decat sa te imbratisez, cu cel mai sincer sentiment de prietenie. Mi-e un dor nebun de tine, mi-e atat de dor de timpul care nu l-am petrecut niciodata impreuna, mi-e dor de timpul atat de scurt, secundele acelea in care ne vedeam, mi-e dor de neputinta fiecaruia de a masca in vreun fel zambetul sincer in momentul in care ne vedeam. Tu n-ai sa stii niciodata cat imi e de dor…nici eu n-am sa stiu, nu voi starui prea mult in amintiri, si voi uita visul acesta, si cu el, te voi uita si pe tine.
Oare ce s-ar fii intamplat daca o data…macar o singura data, am fii vorbit? Asta excluzand singurul mail care mi l-ai trimis, singurul mail, care l-am “trait” in tacere. As fii pus totul pe seama imaginatiei daca nu mi-ai fii scris niciodata, nu stiam ca si tu… simti partea aceea frumoasa dintr-o viata, cand doi oameni n-au nevoie de cuvinte sa comunice, nu credeam ca ai vazut tot ce am vazut si eu…Ce s-ar fii intamplat daca as fii raspuns la invitatia ta?
comentarii recente