Ce e cu noi? Ne trezim in fiecare zi, sa traim in aceasi amnezie de ieri. Ce a fost ieri?…Nu stim…dar saptamana trecuta? dar acum doua saptamani? Cine stie? In mare, ne-am conformat…ce mai conteaza, muncim, castigam, cheltuim, muncim, si cateodata avem iluzia, ca totusi mai si traim.
Suntem tare departe. Incepem sa uitam, ne-am detasat atat de mult de secunda ce tocmai a trecut, incat abia mai retinem ca a fost. Unde sutem…la birou, acasa, intr-o mare de oameni pe strada?
Secunda ce a trecut, ce ti-a adus? Cu ce ai ramas? Te apropie mai mult de sfarsit, dar in loc sa vezi asta, te bucuri ca a trecut…”am trecut si peste asta”…nici vorba “am trait, am simtit, am crescut”.
Bucuria de a murii impacat, acceptand moartea ca o usurare vine doar la unii, acestia au viziuni frumoase despre viata de apoi. Dar pentru cei multi, moartea e un hot de vieti, acestia se lupta cu disperare, pentru fiecare minut, mai vor, mai vor viata….da, viata accea in care nu au trait cu adevarat.
Hai sa…
comentarii recente